Si acum totul pare sa fie perfect.Lumea prinde noi contururi in viziunea mea.Am constatat ca prea multi stau si-si plang de mila in fiecare zi,am vazut mult prea multe fetze triste,prea multi oameni care pareau a nu avea vre-un rost.Si mi-am dat seama ca totusi ceea ce am imi ajunge.Desi nu excelez in multe capitole sunt mutumita cu ceea ce am si chiar imi place modul meu de a fi.Prea mult timp am incercat sa ma schimb pentru bunul plac al celorlalti,si totusi n-am ajuns nicaieri asa ca m-am hotarat sa raman exact asa cum sunt eu defapt.
Am realizat ca lumea nu se prabuseste la primul impas si ca avem capacitatile necesare de a trece peste el chiar cu zambetul pe buze.Asa vom simti impactul pe care il are asupra noastra la un nivel mai mic al intensitatii.
Dar totusi de ce ne batem zilnic capul cu fel de fel de probleme,pe care de cele mai multe ori le inventam,de ce sa nu traim in limita superficialului de bun simt si sa lasam deoparte toate bataile de cap.De ce nu evadam intr-o zi pe o campie intinsa,plina de flori,sa ne petrecem o zi intreaga acolo,doar relaxandu-ne si uitand de tot?De ce nu putem sa ne debarasam de toate grijile care ne sunt ‘necesare’ de la o anumita varsta?
Cred ca raspunsul este unul singur ‘NU VREM’,nu incerc sa exprim ideea ca ar trebui sa devenim imaturi dar o doza mica de ‘copilarie’ ne ajuta pe toti din cand in cand sa scapam de griji.
Asa ca,va propun,incercati pentru o zi sa fiti copii!